Căsătoria, între mit şi realitate

Nici nu ştiu dacă ne e teamă de căsătorie sau, pur şi simplu, am început să gândim în termeni de eficienţă şi în ceea ce priveşte viaţa personală.
 
Cele mai multe cupluri aplică metoda "perioadei de proba". Locuim mai întâi împreună, testăm viaţa de zi cu zi, potriviri, nepotriviri şi nervi pe care ni-i facem reciproc, apoi, la un moment dat, dacă vedem că merge, eventual când hotărâm că am vrea şi un copil, ne căsătorim (chiar dacă asta nu mai aduce de fapt nici o noutate în cuplu, în afară de nişte inele în plus pe degete). Şi cred că procedăm aşa, pentru că în jurul nostru cuplurile se tot formează şi apoi se desfac, o mulţime de căsătorii sfârşesc în divorţ sau într-o platitudine cotidiană ucigătoare.
 
Statisticile pe tema amorului nu sună bine, romanele şi filmele cu femei de 30 de ani, realizate, independente şi singure, aduc averi, tocmai pentru că sunt atât de multe cele care se regăsesc şi se consolează sau disperă la gândul că fac parte dintr-o vastă comunitate.
 
Ne e teamă de căsătorie fiindcă nu mai credem în ea. Aproape totul în jur demonstrează că expresia "până când moartea ne va despărţi" nu mai are nici un sens, iar iubirea absolută, fără îndoieli şi fără rezerve, durează cam cât ceremonia din biserică...

Auzim aşa de des că "dragostea nu mai e ce-a fost", că nu mai e ca pe vremea părinţilor, când căsătoriile durau o viaţă. Dar cred că e o falsă analiză: iubirile mor mai repede, şi pentru că nu mai suntem dispuşi să acceptăm compromisuri. Tot mai mulţi oameni încep să spună: "Asta e, nu mai merge, ne vedem fiecare de viaţa lui". Suntem independenţi financiar şi ne permitem. Suntem mai cinici şi mai pretenţioşi. Avem mai mult curaj. Şi sufletul zdreanţă.
 
Dar este şi un cerc vicios: pentru că nu mai credem în căsătorie şi aproape ne-am resemnat cu ideea că fericirea conjugală a apus, asta ne şubrezeşte cumva aşteptările încă de la început. Adică, pornim în viaţă cu un fel de certitudine amară, cu teamă că iubirea se va sfârşi la un moment dat ("iubirea trece repede, contează să se transforme în respect şi prietenie") şi tocmai îndoielile, spaimele acestea subţiază temeliile unei relaţii.
 
Pe de altă parte, nu cred că lucrurile au fost vreodată perfecte: amanţi şi amante au fost dintotdeauna, drame din amor la fel. Cred că diferenţa e una singură: nu mai acceptăm aşa de uşor să rămânem căsătoriţi doar de ochii lumii. Divorţăm şi o luăm de la capăt. Nu ştiu dacă e mai bine sau mai rău. Îmi face însă bine să văd, chiar dacă foarte rar, bătrânei care merg ţinându-se de mână, după zeci de ani de viaţă petrecuţi alături.

Oricâţi bani sau succese profesionale ai avea, oricât de intensă ţi-ar fi viaţa socială, cred cu tărie că dacă nu ai familie nu ai de fapt nimic.


Autor: Luminita



Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe

Din suflet, pentru sufletul lui Moş Crăciun

Text trimis de Andra Petcu, locul I la concursul Boncafe "Scrisoare pentru Moş Crăciun" Îţi scriu astăzi aşa cum n-am făcut-o niciodată. Şi nu pentru că n-aş fi crezut în tine, ci pentru că mai mer... Citeste tot

la peste 40 ...inca mai cred....

Am crezut mereu intr-o iubire totala , o iubire egala care sa creasca si sa  ne creasca pe amindoi ; am crezut  intr-o iubire care  ne innobileaza si  ne implineste vietile –cu  zile de gratie si ...Citeste tot

Hidratarea, rețeta unui ten frumos pe timp de iarnă

Trebuie să avem în vedere faptul că iarna usucă tenul şi îl deshidratează din cauza temperaturilor scăzute şi a vântului rece. Pielea este organul care ocupă cea mai mare suprafață din corp și are... Citeste tot

Ce fel de babă vreau să fiu

 

Optimistă cum mă ştiţi, în ultima vreme mă gândesc foarte des la bătrâneţe şi la moarte, ... Citeste tot

Picior peste picior, NIG de vorbă cu Petronela Rotar

Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fa... Citeste tot

Femeia copil

Pe drumul spre casa ma gandeam la ea. O fata firava cu umeri subtiri si cu statura unui prunc. Femeia-copil. Aceea pe care ai crede ca barbatul de langa ea simte nevoia s-o protejeze. Femeia aceea a c...Citeste tot

Oamenii aceia - Povestea unei cărți / Those people – The making off

 

 (the English version is available just after the Romanian one)

  Pădurea Franconă este un tărâm feeric, unul dintre acele meleaguri în care și ... Citeste tot