Petiţie pentru plâns

Azi am avut o viziune în metrou. Se făcea ca un actor celebru care îmi place imens mă punea să stau pe un scaun şi mă fixă cu privirea mult timp, fără să scoată un cuvânt. Şi mi-au dat lacrimile. Aş fi vrut să le las să curgă mai departe, dar deh... era lume. Bine că am o blană groasă pe cap şi mi-am acoperit ochii cu nişte firicele.


I-aş fi recunoscătoare oricui m-ar face să plâng. Au trecut secole de când n-am mai tras un plâns sănătos, încărcat cu sentimentul care-l provoacă. Era o vreme când plângeam adevărate ploi. Eram acolo. Răspundeam situaţiilor cu emoţii. Nu cu subterfugii. Nu cu o morgă sau alta.

 

Apoi mi-am zis că plânsul este apanajul omului uman, calitate care simţeam că nu-mi aparţine. Eram abominabilă, fapt care n-avea cum să-mi aducă un privilegiu al speciei precum plânsul. Nu numai că n-am mai putut să plâng din acel moment, dar n-am putut nici să simt tot ce mă făcuse înainte să sughit tânguit. Sensibilitatea mea şi-a schimbat modul de funcţionare. Sentimentele s-au mutat parcă într-o cameră la care greu ajung şi unde nu pot rămâne mult timp.

 

Am mai plâns din când în când, dar după un minut mă bruiau alte gânduri care schimbau complet traiectoria emoţiilor mele. O ură de sine monstroasă ca râsul personajelor negative de film îmi ciopârteşte fiecare gram de nefericire autentică. Sună a dodie, dar mi-ar fi mult mai bine dacă aş fi goală şi întreagă înăuntrul deprimărilor de care altfel sunt pătrunsă că o Islanda de frig.


 

Pentru mine plânsul e un nou început iluzoriu. La capătul lui mă pot păcăli că nimic nu este pierdut. Dar pe un scaun, sub privirea pătrunzătoare şi nemilos de fixă a acelui actor, aş jeli tot ce s-a stricat definitiv în mine, tot ce a fost îngheţat în mişcare, tot ce n-a fost cruţat mai întâi de alţii, iar apoi de mine.

 

După care mi-aş lua rămas bun cu o voce din off împăcată.

 

 (sursa:aerialblues.blogspot.com)


Autor: Cora Manole



Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe

Isteria dietelor

Text trimis de Viorela Dobre Oriunde intorci capul, oriunde privesti, invariabil te va lovi sceptrul unei noi metode de slabire, un regim minune care sa te ajute sa te transformi dintr-o scrofita i... Citeste tot

I'm good or not!?

Eu nu sint o persoana normala-sau ceea ce se  numeste de regula  in societate  normal!nu stiu cum sint dar nu ma sperii una ,doua  din ce mi se intimpla  ;ma tem  cu adevarat doar cind mi se imbol...Citeste tot

Universul cosmeticelor asiatice de pe Glowrious.ro

Frumusețea asiatică este fascinantă. Femeile din spaţiul asiatic sunt invidiate şi admirate de toată lumea pentru tenul lor impecabil ca de mătase, o piele la care toate visăm.

<

... Citeste tot

Cu ce te îmbraci de cutremur?

 

În martie 1977 aveam 4 ani. Deşi s-a întâmplat ceva îngrozitor atunci – celebrul cutremur de 7,2 grade pe scara ... Citeste tot

Picior peste picior, NIG de vorbă cu Petronela Rotar

Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fa... Citeste tot

Prietenii mei, barbatii

Cand eram mica nu l-am citit pe Leonard Cohen si nu stiam ca scrisese el intr-o carte, probabil in urma experientelor personale, ca "o prietenie intre un barbat si o femeie, daca nu e bazata pe sex, e...Citeste tot

Oamenii aceia - Povestea unei cărți / Those people – The making off

 

 (the English version is available just after the Romanian one)

  Pădurea Franconă este un tărâm feeric, unul dintre acele meleaguri în care și ... Citeste tot