Moartea, consecinţă şi cauză a păcatului

În învăţătura Bisericii e limpede faptul că omul nu a fost creat de către Dumnezeu pentru ca să moară. Moartea este consecinţă a păcatului primilor oameni creaţi.
 
Sunt cunoscute evenimentele, descrise în cartea Facerii, în despre căderea omului.
 
Este evident faptul că după pierderea harului dumnezeiesc, moartea a pătruns în existenţa omului nu ca pedeapsă a lul Dumnezeu, ci ca opţiune a omului care vrea să trăiască departe de Dumnezeu.
 
Dumnezeu a îngăduit năvălirea morţii din marea Sa iubire de oameni şi pentru că răul să nu rămână nemuritor. Apoi, prin întrupare, Hristos şi-a asumat de bunăvoie trup muritor şi pătimitor, pentru că prin acesta să biruiască moartea şi să devină medicament al nemuririi.
 
Astăzi biologia moleculară dezbate tema eredităţii biologice a morţii. în interiorul celulelor omului se pot detecta genele bolii şi ale bătrâneţii, pe care le moştenim de la părinţii noştri. Aşa-numitul ADN mitocondric, în afară de energia vitală pe care celulele o posedă, e socotit a fi agentul procesului de îmbătrânire. Astfel, moartea se moşteneşte din generaţie în generaţie. Acest fapt indică realitatea că încă din momentul în care a fost fecundat ovulul există în noi genele îmbătrânirii, adică genele morţii.
Apoi, mereu în trupul nostru există puteri ale vieţii, dar şi puteri ale morţii, care pun într-o relaţie strânsă viaţa cu moartea. În cele mai multe ţesuturi, celulele organismului nostru mor şi se formează altele noi, excepţie făcând celulele nervoase centrale. Acestei proceduri se datorează prelungirea vieţii.
 
Din perspectiva teologică, se susţine că moartea nu este doar o consecinţă a păcatului, ci şi urzitoarea acestuia şi hrănitoarea patimilor. Acest fapt are următoarea explicaţie. Omul ştie că, mai devreme sau mai târziu, vor veni bolile, care îl vor îndrepta înspre moarte. Se formează în el un anume tip de autoapărare, care apare drept nevoinţa în vederea înfruntării acestui fenomen. Deoarece omul se teme că viaţa cândva va deveni fără sens, se străduie să consolideze. Acest fapt are drept consecinţă căutarea siguranţei şi fericirii în bogăţie, slavă şi desfătări trupeşti, trudă în dobândirea avuţii cu scopul de a face faţa viitorului. De asemenea, încearcă să-i satisfacă poftele, pentru ca să facă faţa durerii, suferinţei şi morţii. Strădania omului în a-şi asigura agonisirea de bogăţie, stabilitatea socială şi anii de pensionare etc, pentru eventualele greutăţi din viaţa lui, sunt consecinţele fricii, pe care o provoacă îmbolnăvirile şi moartea. Toate acestea hrănesc patimile slavei deşarte, a iubirii de plăcere şi a iubirii de argint.
Prin urmare, moartea este o consecinţă a păcatului. Stricăciunea şi mortalitatea dezvolta patimă filavtiei (iubirea de sine), din care descind slava deşartă, iubirea de plăcere şi iubirea de argint.
 
Medicamentul nemuririi
În fata crizelor succesive ale morţii, trăite în viaţa noastră, nu e nevoie de teorii intelectuale, ci de credinţa noastră personală în ceea ce priveşte viaţa şi moartea, precum şi de credinţă în izbânda lui Hristos faţă de moarte, de credinţă în depăşirea morţii din viaţa de acum şi de credinţă în învierea trupurilor la cea de a doua venire a lui Hristos.
 
Conform Sfântului Ignatie Teoforul, Hristos este unicul doctor şi medicament al nemuririi. Cuminecarea cu Trupul şi Sângele lui Hristos împărtăşeşte întregului organism psihosomatic energia vieţii nemuritoare. Acest har necreat al lui Dumnezeu pătrunde în suflet şi în trup şi îl sfinţeşte pe om în integralitatea lui. în mod real, prin mâncarea Trupului şi prin consumarea Sângelui lui Hristos se realizează un "transplant" duhovnicesc şi ne umplem de viaţă dumnezeiasca. Aşa se justifică şi moaştele sfinţilor Bisericii. În mod firesc celulele trupului, o dată cu ieşirea sufletului, se dezintegrează. Aşadar, în sfinţii îndumnezeiţi, harul lui Dumnezeu este cel care opreşte moartea celulelor trupului, constatându-se faptul nemuririi.
 
Sfântul Atanasie cel Mare analizează detailat că omul nu putea să se elibereze de moarte doar prin învăţătura profeţilor. Aceasta este motivul pentru care Hristos şi-a asumat, de bunăvoie, trupul pătimitor şi muritor pentru ca să biruiască moartea.
 
Concluzia este că omul în viaţa lui trăieşte diferite crize succesive ale morţii care provoacă durere. Atunci când trăieşte în Trupul înviat a lui Hristos, Care este Biserica, poate să trăiască şi binecuvântările succesive ale depăşirii morţii prin curăţie, iluminare şi îndumnezeire. Sau chiar din starea rob să ajungă în ipostaza de slugă şi, în cele din urmă, fiu şi prieten al lui Hristos. Toate acestea le vedem la sfinţi, care nu se tem de moarte, ci o doresc, o consideră prietena şi o aşteaptă, fiindcă îi va conduce în Biserica din ceruri, întreaga viaţă ecleziastică nu se epuizează în satisfacerea simţurilor şi într-o lucrare socială, ci în vindecarea şi depăşirea coruptibilităţii şi a mortalităţii care ne terorizează încă din momentul zămislirii noastre.
(Mitropolitul Ierotheos de Nafpaktos)


Autor: L.I.



Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe

Isteria dietelor

Text trimis de Viorela Dobre Oriunde intorci capul, oriunde privesti, invariabil te va lovi sceptrul unei noi metode de slabire, un regim minune care sa te ajute sa te transformi dintr-o scrofita i... Citeste tot

I'm good or not!?

Eu nu sint o persoana normala-sau ceea ce se  numeste de regula  in societate  normal!nu stiu cum sint dar nu ma sperii una ,doua  din ce mi se intimpla  ;ma tem  cu adevarat doar cind mi se imbol...Citeste tot

Inspirație pentru cele mai frumoase cadouri de Crăciun

Pentru mine, nimic nu se compară cu bucuria Crăciunului, chiar dacă poate părea puțin copleșitor să-mi fac timp și răbdare în căutarea cadoului perfect. Nu contează cât de pregătită crezi că ești... Citeste tot

Cu ce te îmbraci de cutremur?

 

În martie 1977 aveam 4 ani. Deşi s-a întâmplat ceva îngrozitor atunci – celebrul cutremur de 7,2 grade pe scara ... Citeste tot

Picior peste picior, NIG de vorbă cu Petronela Rotar

Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fa... Citeste tot

Prietenii mei, barbatii

Cand eram mica nu l-am citit pe Leonard Cohen si nu stiam ca scrisese el intr-o carte, probabil in urma experientelor personale, ca "o prietenie intre un barbat si o femeie, daca nu e bazata pe sex, e...Citeste tot

Oamenii aceia - Povestea unei cărți / Those people – The making off

 

 (the English version is available just after the Romanian one)

  Pădurea Franconă este un tărâm feeric, unul dintre acele meleaguri în care și ... Citeste tot