Cele mai noi articole din categoria Editorial

 < 1 2 3 4 5 >  Ultima ›

Viscol de gânduri

Mi-ar place să spun că mi se umple sufletul cu zâmbete, cu bucurie, dar n-am motive să zâmbesc … Totuşi, mă surprind zâmbind… de ce oare?

Încerc să-mi pătrund gândul care îmi zboară atât de departe… reflexiile trecutului se întrepătrund cu cele ale prezentului… gânduri… amintiri… regrete… teamă … dorinţă… lacrimi… zâmbete… râs de copil… bucurie… Simt toate acestea la un loc şi nu înţeleg de ce.

Lista mea de Revelion

În noaptea de Revelion voi îmbrăca "my little black dress", veşnic actuală şi în vogă, chiar dacă nu e preferata mea pentru că negrul îmi inspiră întotdeauna senzaţia de doliu, voi purta negru pentru toţi cei care sunt „morţi”... după mine!

În noaptea magică, mă obsedează, în fiecare an, câte o lecţie de viaţă. Poate sunt dintre voi unii care au avut relaţii mai lungi ce s-au sfârşit sau au avut momente de răscruce.

Darul meu de Crăciun

Mie îmi place Crăciunul! Simt o bucurie nespusă pentru că aşterne asupra întregii omeniri un val de bunătate şi plăcere, ca într-o copilărie veşnică, lipsită de griji.

Îmi place că presimt bucuria Crăciunului şi spiritul lui care se strecoară uşor, în particulele reci de aer de la începutul lunii decembrie şi se metamorfozează în fluturi de zăpadă până în Ajun.

O seară magică cu lordul Eric von Clapton

Vineri seară l-am văzut pe Eric Clapton live, la Bucureşti. Un concert pe care nu-l voi uita prea curând. Deşi trecuţi de 60 de ani, Eric Clapton, îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă şi Steve Winwood, ceva mai dichisit, au făcut fericiţi câteva mii de români.

Spune "Mulţumesc!"

Când Milka mi-a trimis invitaţia de a răspunde unei întrebări simple, de genul: ”Tu cui ai mulţumi azi?”, m-am gândit că este, într-adevăr, o strategie de marketing foarte potrivită pentru delicioasele praline Milka Thank You.   Şi că gestul firesc de „a mulţumi” face parte din viaţa noastră, a fiecăruia dintre noi. Suntem fiinţe sociabile; zilnic, venim în contact unii cu ceilalţi  şi este imposibil să treacă măcar o singură zi în care să nu trebuiască să mulţumim cuiva pentru ceva.   Consider că sun

Dincolo de convenţii

Plouă. Nu foarte tare. Merge cu muzica lentă şi cafeaua caldă. La adăpostul geamului pe care se preling picăturile de ploaie încerc să-mi fac ordine în gânduri. Pândesc ploaia şi mă străduiesc să îmi strunesc imaginaţia care îmi dă târcoale... Mi-ar plăcea să am ochii închişi şi să stau ascunsă între perne, într-un plăcut abandon, ca în după-amiezele alea ploioase, uşor întunecate.

  Există o limită clară între dorinţă şi raţiune? Nu, nu vreau să ţin cont de ea, întreb doar.   Nu-mi vine să fac

Imagini în oglindă

Oamenii care sunt făcuţi pentru noi nu pleacă niciodată. Şi nu ne pierd. Pe ei îi simţi din prima clipă. Şi uiţi de cei care nu te-au meritat nicicând.     Ei ştiu întotdeauna ce să facă şi cum să facă să ne aibă. Nu caută, nu cer şi nu aşteaptă indicaţii. Ei ştiu, acceptă, recunosc şi-mpărtăşesc. Gânduri, pasiuni, gesturi, muzică şi-aluzii, plăceri, dureri şi preferinţe, prieteni, nopţi şi vise. Telepatic şi empatic.

Un nou început

Nicio primăvară nu seamănă cu alta. Aşteptarea zilelor însorite nu se încheie de două ori la fel. Noi, cei de astăzi, nu suntem aceiaşi de anul trecut.

Mereu de la capăt

Îmi place s-o iau de la capăt atunci când, din punctul meu de vedere, nu se mai poate merge înainte. Nu-mi place să mă obişnuiesc cu oamenii care nu-mi surâd, alături de care nu pot să împletesc o poveste cu happy-end.

Nu-mi plac lucrurile către care mă îndrept cu paşi leneşi, timizi, chiar dacă începuturile sunt cele mai vesele clipe dintr-o viaţă, umbrite doar de sfârşituri care se prelungesc, nevăzute, în frumuseţea proaspătă de după punctul relativ.

Aparenţe

Ai avut vreodată sentimentul că te îndepărtezi de persoane pe care le-ai crezut apropriate, deşi aparent nu s-a schimbat nimic în relaţia voastră?     Şi cum ajungi să gândeşti că tu eşti cel ciudat că poţi crede aşa ceva pentru că ţi se spune că „nu există nimic în spatele comportamentului meu”. Dar tu simţi… E pur şi simplu sentimentul acela că pierzi contactul, că pierzi totul printre degete. Nu vrei, dar nu poţi să faci nimic...   Totul începe cu ceva banal care, aparent, nu are nicio consecinţă, dar se tr


 < 1 2 3 4 5 >  Ultima ›

Blogurile BonCafe

Din suflet, pentru sufletul lui Moş Crăciun

Text trimis de Andra Petcu, locul I la concursul Boncafe "Scrisoare pentru Moş Crăciun" Îţi scriu astăzi aşa cum n-am făcut-o niciodată. Şi nu pentru că n-aş fi crezut în tine, ci pentru că mai mer... Citeste tot

la peste 40 ...inca mai cred....

Am crezut mereu intr-o iubire totala , o iubire egala care sa creasca si sa  ne creasca pe amindoi ; am crezut  intr-o iubire care  ne innobileaza si  ne implineste vietile –cu  zile de gratie si ...Citeste tot

Sephora Christmas Collection 2019, un noian de cadouri fabuloase

Pentru cei mai mulți dintre noi, perioada Sărbătorilor de iarnă are un farmec aparte. Începem să ne gândim la cadourile de Crăciun pentru cei dragi și nu de puține ori, misiunea se dovedește a fi ... Citeste tot

Ce fel de babă vreau să fiu

 

Optimistă cum mă ştiţi, în ultima vreme mă gândesc foarte des la bătrâneţe şi la moarte, ... Citeste tot

Picior peste picior, NIG de vorbă cu Petronela Rotar

Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fa... Citeste tot

Femeia copil

Pe drumul spre casa ma gandeam la ea. O fata firava cu umeri subtiri si cu statura unui prunc. Femeia-copil. Aceea pe care ai crede ca barbatul de langa ea simte nevoia s-o protejeze. Femeia aceea a c...Citeste tot

Oamenii aceia - Povestea unei cărți / Those people – The making off

 

 (the English version is available just after the Romanian one)

  Pădurea Franconă este un tărâm feeric, unul dintre acele meleaguri în care și ... Citeste tot