Dezamăgire

Într-una din nopţile trecute am plecat la somn plângând. Am tras draperiile, am închis muzica, am stins lumina, mi-am tras plapuma până la nas ca şi cum m-aş ascunde de cineva şi mi-am închis ochii sperând să adorm cât mai repede, să treacă noaptea şi să încep o nouă zi.
 
Dar se spune că de ce ţi-e frică, nu scapi. Mi-am deschis ochii în următoarea clipă şi am început să plâng.  
 
Nu am o problemă extraordinar de mare şi o despărţire e o durere cu rădăcini mai mult personale care da, mă întristează, dar nu m-ar pune niciodată în genunchi.
 
Şi totuşi am plâns ca şi cum aş fi avut cele mai mari probleme din univers.
 
Se pare că timpul care „vindecă” e o sabie cu două tăişuri, chiar dacă după fiecare durere care îţi atacă sufletul, timpul e o binecuvântare.
 
Oricât de gravă ar fi problema şi oricât de imposibil-de-rezolvat ar fi situaţia, după câteva luni nu te mai afectează ca la început. Şi asta mulţumită timpului care cicatrizează, mângâie şi vindecă rana.
 
Dar timpul te face să uiţi şi de dureri de care poate e mai bine să îţi aduci aminte din când în când. Dureri care sunt mai folositoare cicatrizate, dar care să îşi păstreze inconfortul unei răni ce lasă urme pe viaţă.
 
Aşa am ajuns să plâng într-una din nopţile recente la fel cum am plâns în noaptea aceea. Frânturi din acea noapte sunt probabil ascunse în mai toate însemnările mele. Dacă nu uitam rana aceea, acum nu aş fi plâns. 
 
Situaţia e aceeaşi, contextul diferă. Pentru că mă simt la fel de confuză şi dezamăgită. Şi tristă… chiar dacă nu mai am 16 ani, nu am şcoală mâine dimineaţă şi am un loc cald şi sigur care se numeşte „acasă”.
 
Şi totuşi acum durerea e mai ascuţită. Probabil o rană pe o altă rană e mai dureroasă decât o rană pe un loc sănătos.
 
Undeva am greşit şi ca să nu mai ajung vreodată să plâng noaptea sub plapumă că nu sunt fericită, trebuie să înţeleg cauzele „bolii” sau mai bine zis, ce anume m-a îngenunchiat.


Autor: Luminita (Elya)



Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe

Isteria dietelor

Text trimis de Viorela Dobre Oriunde intorci capul, oriunde privesti, invariabil te va lovi sceptrul unei noi metode de slabire, un regim minune care sa te ajute sa te transformi dintr-o scrofita i... Citeste tot

I'm good or not!?

Eu nu sint o persoana normala-sau ceea ce se  numeste de regula  in societate  normal!nu stiu cum sint dar nu ma sperii una ,doua  din ce mi se intimpla  ;ma tem  cu adevarat doar cind mi se imbol...Citeste tot

Arome noi de toamnă

Se știe că fiecare dintre noi are un parfum după care întinde mâna și îl alege cel mai des, un parfum (sau mai multe) preferat. Eu am preferințe bine stabilite, care dăinuie de ani de zile, de

... Citeste tot

Cu ce te îmbraci de cutremur?

 

În martie 1977 aveam 4 ani. Deşi s-a întâmplat ceva îngrozitor atunci – celebrul cutremur de 7,2 grade pe scara ... Citeste tot

Picior peste picior, NIG de vorbă cu Petronela Rotar

Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fa... Citeste tot

Prietenii mei, barbatii

Cand eram mica nu l-am citit pe Leonard Cohen si nu stiam ca scrisese el intr-o carte, probabil in urma experientelor personale, ca "o prietenie intre un barbat si o femeie, daca nu e bazata pe sex, e...Citeste tot

Oamenii aceia - Povestea unei cărți / Those people – The making off

 

 (the English version is available just after the Romanian one)

  Pădurea Franconă este un tărâm feeric, unul dintre acele meleaguri în care și ... Citeste tot