Frica de iubire


Dragostea ar trebui să fie imboldul de care avem nevoie ca să ne desfacem aripile şi să ne aruncăm în neprevăzutul vieţii. În numele iubirii ar trebui să ignorăm limitele şi să dărâmăm prejudecăţile.

Pentru că e sublimă starea aceea de „vertige” a sufletului şi de zvâcnet al gândului, în care este, dintr-o parte în alta a inimii şi-a visului, doar răvăşire, doar emoţie, doar bucurie, doar lumină. Dar… şi foarte multă teamă.

Începuturile poveştilor de dragoste sunt, câteodată, mai frumoase decât poveştile în sine. Dar şi căderea în hăul rămas în locul unei mari speranţe poate durea uneori mai tare decât dor marile despărţiri sau marile trădări.
 
Am încercat deseori să ascult ce „creşte” în mine şi să înţeleg cât este emoţie, cât este raţiune, cât este logică, cât este nebunie, ce este oare? Nu ştiu dacă am găsit vreodată răspunsul potrivit; dar am aşteptat chiar şi acea suferinţă înălţătoare, pe care doar dragostea e capabilă să ţi-o dăruiască.
Ştiam că doare, că te mistuie şi că vine, poate, o clipă când sufletul îţi poate sângera; dar am dorit, am căutat, am aşteptat iubirea.
 
Căci nu se poate trăi fără iubire, nu poţi trăi sec şi pustiu, fără să primeşti ce vrei şi ce-ţi doreşti, fără să simţi că ai totul, fără să poţi dărui tot ce ai în suflet, fără să nu vrei să păstrezi nimic pentru tine. Dacă nu ai cui dărui totul, înseamnă că nu ai nimic.

Dragostea ar trebui să ne schimbe, rămânând totuşi aceiaşi. Ceea ce uneori o şi face, doar că ne aduce, câteodată, într-o stare contrară efectului pe care iubirea ar trebui să-l aibă asupra noastră, şi asta, poate, din prea multă teamă.
 
De multe ori, dacă atunci când avem în faţă o fiinţă care nu este indiferentă faţă de noi, ne putem detaşa şi o cucerim involuntar şi inconştient, atunci când ne „confruntăm” cu noua „fiinţă” ce mişcă în noi fiecare fărâmă de viaţă, ce ne face să ne minunăm de cât de mare ne este inima, de câte cotloane găsim în ea şi de cum s-a instalat definitiv în fiecare din ele, ne transformăm în cele mai dure şi inexpresive statui, posedaţi de demonul fricii.

Ne e teamă să privim în ochii persoanei iubite, pentru a nu deschide larg coperţile unei cărţi în care stă scrisă atât de vizibil, cu cele mai mari litere, dragostea noastră.
Ne e frică, uneori, să ne arătăm chipul, de teamă că ar putea rămâne impasibilă în faţa trăsăturilor noastre.
 
Şi totuşi, când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul, chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase, iar când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice, supuneţi-vă misterului ei, chiar dacă sabia ascunsă în penaju-i superb v-ar putea răni.

Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare, chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice, asemenea vântului din miază-noapte care pustieşte grădinile.
Chiar dacă demonul fricii se pune ca o fortăreaţă de necucerit, blocând iubirea care, poate, ar reuşi să se strecoare printr-o spărtură în zid.

De ce ne e teamă să iubim şi să mai ales să ne mărturisim iubirea?
 
De ce iubirea nu ne mai dă avântul să cucerim lumi şi inimi, când atâtea creaţii grandioase s-au făurit în numele ei?

Autor: Elya



Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe

Din suflet, pentru sufletul lui Moş Crăciun

Text trimis de Andra Petcu, locul I la concursul Boncafe "Scrisoare pentru Moş Crăciun" Îţi scriu astăzi aşa cum n-am făcut-o niciodată. Şi nu pentru că n-aş fi crezut în tine, ci pentru că mai mer... Citeste tot

la peste 40 ...inca mai cred....

Am crezut mereu intr-o iubire totala , o iubire egala care sa creasca si sa  ne creasca pe amindoi ; am crezut  intr-o iubire care  ne innobileaza si  ne implineste vietile –cu  zile de gratie si ...Citeste tot

5 sfaturi esențiale de îngrijire a pielii iarna

Se spune că pentru a aprecia frumusețea unui fulg de nea este necesar să înfrunți frigul. Iarna are propriul farmec, însă pe cât de frumos este acest anotimp, pe atât de mult poate deteriora frumu... Citeste tot

Ce fel de babă vreau să fiu

 

Optimistă cum mă ştiţi, în ultima vreme mă gândesc foarte des la bătrâneţe şi la moarte, ... Citeste tot

Picior peste picior, NIG de vorbă cu Petronela Rotar

Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fa... Citeste tot

Femeia copil

Pe drumul spre casa ma gandeam la ea. O fata firava cu umeri subtiri si cu statura unui prunc. Femeia-copil. Aceea pe care ai crede ca barbatul de langa ea simte nevoia s-o protejeze. Femeia aceea a c...Citeste tot

Oamenii aceia - Povestea unei cărți / Those people – The making off

 

 (the English version is available just after the Romanian one)

  Pădurea Franconă este un tărâm feeric, unul dintre acele meleaguri în care și ... Citeste tot