România, ţara neiubită

Toti se inghesuie sa explice cat de mult iubesc si de ce iubesc ei Romania.

De cateva zile, si ma astept ca astazi sa atingem apoteoza, unde te intorci te sufoci intr-un patriotism cleios si dulce ca serbetul. Si daca toata lumea o iubeste atat de mult, de ce arata Romania ca o tara total neiubita de romani?

Caci daca ar iubi-o, politicenii n-ar fura-o cat si cum pot. Daca ar iubi-o, ar gandi pentru ea strategii si proiecte, nu i-ar mai trada viitorul cu fiecare gest si fiecare decizie.
Daca ar iubi-o ar promova competenta si concurenta, i-ar dramui cu atentie banii, ar infrumuseta-o, nu ar poci-o doar pentru ca mutilarea e banoasa. Daca ar iubi-o n-ar lasa-o fara medici, fara tineri si fara elite, alungate peste granita.
Nu i-ar mai croi legi strambe si/sau tampe, n-ar mai chiuli de la munca de care depinde soarta tarii pe care, nu-i asa, nu mai pot iubind-o. N-ar mai minti-o privind-o in ochi.

Dar noi, romanii obsnuiti, cum o iubim? Din timp in timp, ne mai apuca un acces de patriotism incitati de presa care reda, indignata, mai stiu eu ce atac miselesc la adresa imaginii noastre prin mai stiu eu ce emisiune de divertisment. Si atunci, ne aratam romani verzi si verticali, incepem o lupta neinfricata cu variantele automate oferite de google si vai ce bine ne mai simtim!. Asta nu e dragoste, nu e patriotism. Asta e orgoliu, e coada bat a caprei raioase.
Caci daca noi, romanii, ne-am iubi cu adevarat tara, ne-am comporta cu totul altfel, zi de zi, din momentul in care ne sculam din pat, pana ne culcam seara. Adica ne-am incepe ziua in baie si ne-am spala bine, inclusiv pe dinti, pentru a avea o tara cu oameni curati, ingrijiti si care miros frumos.
Odata iesiti pe strada n-am mai scuipa, n-am mai arunca mucul de tigara, pet-ul, servetelul, punga sau mai stiu eu ce alt deseu pe trotuar sau pe geamul masinii. N-am mai lasa in urma noastra munti de gunoaie in orice poienita, pe orice plaja sau in orice loc potrivit pentru gratar. Adica am avea grija ca Romania sa fie curata.

Daca am iubi-o, n-am circula pe soselele ei ca in jungla, am respecta regulile de circulatie, am dovedi macar uneori bunavointa si respect pentru ceilalati. Daca am iubi-o nu i-am mai stalci limba in toate felurile cu putinta, de la greseli gramaticale grave, la englezisme ridicole, pana la o vulgarizare fara precedent. Si cu o limba romana frumoasa, am vorbi frumos unul cu celalalt, adica politicos si binevoitor.
Daca am iubi-o nu am polua-o fonic in toate felurile, de la claxoane demente, pana la manele revarsate la maximum de pe geamuri larg deschise de apartament sau masina. Daca am iubi-o, am fi mai buni unii cu altii, mai toleranti, mai prietenosi, mai dispusi sa fim de ajutor sau macar sa nu facem rau gratuit.
Daca am iubi-o, ne-am creste frumos copiii, le-am da o educatie corecta, i-am invata sa fie civilizati, buni si corecti, n-am stradui sa le oferim modele si o scara de valori autentice.
Daca am iubi-o n-am mai da mita, n-am mai fura, n-am mai chiuli, n-am mai fuseri, n-am socoti cinstea o dovada de prostie. N-am mai dispretui cultura, onestitatea si profesionalismul pentru a ne prosterna in fata banului.

De fapt, cred ca Romania este mai iubita de straini decat de romani. De straini precum Raed Arafat care a creat unul dintre putinele sisteme cu adevarat performante din Romania sau precum printul Charles care a salvat o zona splendida, cu vegetatie protejata, de monstruozitatea Dracula Park. De altfel, mereu de la straini asteptam binele. La ei il cautam mereu.
Aceasta teribila neiubire de tara este o sursa, daca nu chiar sursa relelor, cauza profunda pentru care traim mai prost decat altii. Si cat timp ne comportam, aratam si gandim asa cum o facem acum, orice declaratie de patriotism este de o ipocrizie ridicola.

(sursa: ziare.com)

 


Autor: Ioana Ene

  1. Pinkuu
    22-07-2012 14:54

    Foarte fain articolul.Faza ca nu mai tribuee sa calatoresti este dementiala :))Adineaori mi-am terminat articolul pe blog in care vobeam (cel putin incercam) despre natura, viata...Mult m-a inspirat povestea lui Alin Totorean si alte experiante. Astfel am reusit sa spun STOP, sa meditez asupra situatiei, sa apreciez si sa multumesc tot ce am trait si ce traiesc.Cred ca ti-am trimis pe mail "povestea"


Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe

Din suflet, pentru sufletul lui Moş Crăciun

Text trimis de Andra Petcu, locul I la concursul Boncafe "Scrisoare pentru Moş Crăciun" Îţi scriu astăzi aşa cum n-am făcut-o niciodată. Şi nu pentru că n-aş fi crezut în tine, ci pentru că mai mer... Citeste tot

la peste 40 ...inca mai cred....

Am crezut mereu intr-o iubire totala , o iubire egala care sa creasca si sa  ne creasca pe amindoi ; am crezut  intr-o iubire care  ne innobileaza si  ne implineste vietile –cu  zile de gratie si ...Citeste tot

Frumuseţe fără vârste

Când am împlinit 50 de ani, m-am gândit să-mi scriu pe un tricou, cu paiete argintii, rotunda vârstă de jumătate de secol şi să defilez întreaga zi îmbrăcată cu el din dorinţa de a brava, de a ară... Citeste tot

Ce fel de babă vreau să fiu

 

Optimistă cum mă ştiţi, în ultima vreme mă gândesc foarte des la bătrâneţe şi la moarte, ... Citeste tot

Picior peste picior, NIG de vorbă cu Petronela Rotar

Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fa... Citeste tot

Femeia copil

Pe drumul spre casa ma gandeam la ea. O fata firava cu umeri subtiri si cu statura unui prunc. Femeia-copil. Aceea pe care ai crede ca barbatul de langa ea simte nevoia s-o protejeze. Femeia aceea a c...Citeste tot

Oamenii aceia - Povestea unei cărți / Those people – The making off

 

 (the English version is available just after the Romanian one)

  Pădurea Franconă este un tărâm feeric, unul dintre acele meleaguri în care și ... Citeste tot