Toamna vrajbei noastre

Noiembrie nu a fost niciodată mai cald ca anul acesta. Ca şi cum toamna se chinuie inutil să nu moară, agăţându-se de primele zile din iarna care stă să vină. Acum un an, iubitul meu nu era încă pe atunci iubitul meu, iar ceea ce am trăit mai apoi a purtat numele de fascinaţie pentru că aşa hotărâsem.

Ştiam amândoi că odată cu primăvara, cu vara sau cu toamna, se va termina şi povestea noastră. Până la urmă, toamna mea galbenă avea să se sfârşească într-o noapte de noiembrie, plină de lacrimi.
 
Nu am crezut că despărţirea poate fi atât de dureroasă. Întotdeauna scenele din filme, pline de lacrimi, mi s-au părut artificiale. Dar noaptea aceea îmi doream să fie doar o scenă dintr-un film siropos de mâna a doua. Dar, din păcate, nu era altceva decât viaţa mea, reală şi tragică. Trăiam până în adâncul fiinţei durerea despărţirii de cel pe care începeam să ştiu că îl iubesc.
 
Am stat o jumătate de oră cu motorul pornit, cu lacrimile curgându-mi pe obraji fără să scot un cuvânt. Ne despărţeau doi paşi, dar niciunul dintre noi nu s-a mişcat. Niciunul nu a spus nimic. Era prea târziu sau poate prea devreme ca să schimbăm totul. Deşi, la urma urmei, eram singurii care puteau schimba ceva.
 
Nu mă obliga nimeni să plec. Dar am făcut-o. De ce? Mă întreb şi acum... Atunci credeam că aşa e mai bine. Aş fi vrut atât de mult să nu mă lase să plec... Dar nu a făcut-o. Orgoliu masculin sau teamă de consecinţele unei poveşti de iubire prea complicate pentru lumea noastră? Cine ştie...
 
Am purtat cu mine sute de kilometri ochii mei verzi, împăienjeniţi de lacrimi. O mie de clipe minunate din anotimpurile noastre m-au invadat în clipa în care am simţit scrâşnetul roţilor pe asfalt.
 
El a rămas acolo, înţepenit, în spatele geamului fumuriu şi timp de ore în şir, cât a durat drumul, imaginea lui nu s-a desprins o secundă de la fereastră.
 
Îl vedeam aşa mereu, în cămaşa lui albă pe care o purta în ziua în care mi-a spus pentru prima oară că mă iubeşte.
 
După un timp, am regăsit-o... în acelaşi loc... Purtam aceiaşi ochi verzi şi plini de lacrimi, doar că erau lacrimi... de fericire.

 

 

 


Autor: Luminita Iliescu

  1. marco04308
    30-11--0001 00:00

    Anotimpurile ne petrec viata, de la un capat la celalalt, cu- ntampinari de muguri verzi, cirese coapte, frunze- ngalbenite, fulgi de nea si iarasi fluturi, ploi, poate noroi si crivat inghetat. Roata se invarte fara incetare si- n carul ce cutreiera campia si muntele cateodata hurducaturile ne ranesc coapsa. Natura din jur se regenereaza in chip miraculos, si- i bine sa ne integram intim in ea. ( Imi place finalul cu- acel " dupa un timp ... erau lacrimi de fericire. " ) Cu bine,M.
  2. elya_l
    30-11--0001 00:00

    Chiar daca realitatea nu este intotdeauna asa, imi plac si mie povestirile cu final... fericit!


Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe

Isteria dietelor

Text trimis de Viorela Dobre Oriunde intorci capul, oriunde privesti, invariabil te va lovi sceptrul unei noi metode de slabire, un regim minune care sa te ajute sa te transformi dintr-o scrofita i... Citeste tot

I'm good or not!?

Eu nu sint o persoana normala-sau ceea ce se  numeste de regula  in societate  normal!nu stiu cum sint dar nu ma sperii una ,doua  din ce mi se intimpla  ;ma tem  cu adevarat doar cind mi se imbol...Citeste tot

Arome noi de toamnă

Se știe că fiecare dintre noi are un parfum după care întinde mâna și îl alege cel mai des, un parfum (sau mai multe) preferat. Eu am preferințe bine stabilite, care dăinuie de ani de zile, de

... Citeste tot

Cu ce te îmbraci de cutremur?

 

În martie 1977 aveam 4 ani. Deşi s-a întâmplat ceva îngrozitor atunci – celebrul cutremur de 7,2 grade pe scara ... Citeste tot

Picior peste picior, NIG de vorbă cu Petronela Rotar

Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fa... Citeste tot

Prietenii mei, barbatii

Cand eram mica nu l-am citit pe Leonard Cohen si nu stiam ca scrisese el intr-o carte, probabil in urma experientelor personale, ca "o prietenie intre un barbat si o femeie, daca nu e bazata pe sex, e...Citeste tot

Oamenii aceia - Povestea unei cărți / Those people – The making off

 

 (the English version is available just after the Romanian one)

  Pădurea Franconă este un tărâm feeric, unul dintre acele meleaguri în care și ... Citeste tot