Viscol de gânduri

Mi-ar place să spun că mi se umple sufletul cu zâmbete, cu bucurie, dar n-am motive să zâmbesc … Totuşi, mă surprind zâmbind… de ce oare?

Încerc să-mi pătrund gândul care îmi zboară atât de departe… reflexiile trecutului se întrepătrund cu cele ale prezentului… gânduri… amintiri… regrete… teamă … dorinţă… lacrimi… zâmbete… râs de copil… bucurie… Simt toate acestea la un loc şi nu înţeleg de ce.

Simt că mă las purtată pe paşii şterşi ai timpului şi că mă depărtez tot mai mult şi în acelaşi timp mă apropii.

Fulgii de zăpadă zboară viscoliţi în toate direcţiile, asemeni gândurilor mele…

Uneori simt că nu ştiu ce vreau… alteori ştiu exact ceea ce-mi doresc… de fiecare dată când amalgamul de gânduri nu-mi dă pace, mi-aduc aminte de când ne-am văzut prima oară.

Mă zbăteam între dorinţă şi raţiune … între sparanţa de lumină şi certitudinea de întuneric, exact ca şi acum. Şi îmi era la fel de greu… închidem ochii şi nu găseam puterea să-i redeschid … parcă mi-era teamă de ceea ce aveam să vad, de ceea ce aveam să simt, de propria-mi decizie.

Privesc din nou fulgii împrăştiaţi haotic, precum gândurile mele… îmi amintesc acele momente şi le retrăiesc cu aceeaşi intensitate şi-mi reamintesc cum am închis ochii şi am renunţat la orice fel de raţiune în favoarea dorinţei. Am ales să fiu egoistă, să încerc să gust savoarea fericirii.

Deschid fereastra… fulgii de zăpadă pătrund înăuntru, mi se aşază pe faţă, pe umeri, reci ca o binecuvântare. Viscolul îmi împrăştie părul, îmi şopteşte cuvinte indescifrabile… cuvinte nerostite… cuvinte care s-au pierdut când te simţeam aproape, când mă priveai, când mă mângâiai… cuvinte care au murit la strigătul meu de iubire şi-au renăscut atunci când sufletul striga după tine, când inima murea de dorul tău.

Ninge… ninge cu fulgi mici şi viscoliţi… asemeni primului viscol de doruri, asemeni primului viscol de calde mângâieri, asemenea primului viscol de fericire, asemenea primului viscol de cuvinte de iubire… asemenea primului viscol de gânduri… la ceas de bilanţ şi la cumpăna anilor.


Autor: Lorena

  1. VIS
    29-12-2010 09:49

    Doamne Lorena câtă dreptate ai în tot ceea ce ai simţit. M-am regăsit în fiecare cuvânt, în fiecare trăire, în fiecare dorinţă... am să continui cu nişte versuri ale Tatianei Stepa... "care anotimp, ce aniversare, am îmbătrânit, iarna rău mă doare"...


Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe

Isteria dietelor

Text trimis de Viorela Dobre Oriunde intorci capul, oriunde privesti, invariabil te va lovi sceptrul unei noi metode de slabire, un regim minune care sa te ajute sa te transformi dintr-o scrofita i... Citeste tot

I'm good or not!?

Eu nu sint o persoana normala-sau ceea ce se  numeste de regula  in societate  normal!nu stiu cum sint dar nu ma sperii una ,doua  din ce mi se intimpla  ;ma tem  cu adevarat doar cind mi se imbol...Citeste tot

Arome noi de toamnă

Se știe că fiecare dintre noi are un parfum după care întinde mâna și îl alege cel mai des, un parfum (sau mai multe) preferat. Eu am preferințe bine stabilite, care dăinuie de ani de zile, de

... Citeste tot

Cu ce te îmbraci de cutremur?

 

În martie 1977 aveam 4 ani. Deşi s-a întâmplat ceva îngrozitor atunci – celebrul cutremur de 7,2 grade pe scara ... Citeste tot

Picior peste picior, NIG de vorbă cu Petronela Rotar

Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fa... Citeste tot

Prietenii mei, barbatii

Cand eram mica nu l-am citit pe Leonard Cohen si nu stiam ca scrisese el intr-o carte, probabil in urma experientelor personale, ca "o prietenie intre un barbat si o femeie, daca nu e bazata pe sex, e...Citeste tot

Oamenii aceia - Povestea unei cărți / Those people – The making off

 

 (the English version is available just after the Romanian one)

  Pădurea Franconă este un tărâm feeric, unul dintre acele meleaguri în care și ... Citeste tot