Singurătatea în cuplu

Când o relaţie este stabilă, cei doi se sprijină reciproc, orice situaţie din afară este dezbătută şi comentata, iar căminul reprezintă fără îndoială locul unde consecinţele faptelor de viaţă negative se remediază sau se încheie.

Orice situaţie bună sau dificilă e împărtăşită.
 
Comunicarea verbală este susţinută, iar sexul, legătură importantă în cuplu şi cel care desparte o prietenie de o frumoasă poveste de dragoste, dă savoare, bucurie şi împlineşte în mod plenar comunicarea.
Existenţa celuilalt aduce lumină în propria existenţă, iar gândul că se află cineva care ne este refugiu şi ne susţine necondiţionat ne asigură echilibrul şi confortul psihic necesar pentru a înfrunta cu zâmbetul pe buze destinul şi viaţa însăşi!
 
Schimbarea apare treptat, asemeni unei picături de apă care se infiltrează la baza unui edificiu, şi se manifestă prin scăderea graduală a atenţiei pentru partener, care încetează să mai fie centrul universului nostru.
 
Ea poate surveni însă şi brusc, din cauza unui context de viaţă cum ar fi un eveniment de serviciu care ţine mintea ocupată şi seacă energia, un conflict interior, insatisfacţiile profesionale, supărările de orice fel.
 
Aparent fără motiv, se declanşează o avalanşă care îngroapă empatia emoţională a cuplului, indiferenţa şi dezinteresul fiind dominantele momentului. Dar, că în orice furtună, există semnale prevestitoare - lipsa entuziasmului, a dialogului, interiorizarea, sexul obligatoriu de rutină, dispariţia subiectelor de discuţie, evitarea plimbărilor împreună, încetarea oricărei forme de comunicare, inclusiv a dezbaterilor în contradictoriu - care luate în seamă pot preveni şi soluţiona criza.
 
Paradoxal, traiul în comun presupune obiective comune şi se metamorfozează într-un trai individual din cauza însingurării în cuplu.
 
Fiecare din cei doi parteneri îşi continua viaţa împărţind spaţiul cu celălalt, ajuns un străin cu care s-a obişnuit, cu care comunică administrativ şi numai strictul necesar şi de care nu s-ar despărţi pentru că se derulează proiecte comune începute odinioară şi nici nu există suficiente cauze în favoarea intentării unui divorţ.
 
A ţine aprinsă flacăra pasiunii şi a menţine un nivel satisfăcător de dialog cu partenerul de cuplu, în pofida trecerii anilor, ne scuteşte de suferinţă şi de eşec sentimental.Ieşirile împreună, vizionarea unui film, o cină pregătită în doi, povestirea întâmplărilor de peste zi, existenţa confidenţelor, armonizarea diferenţelor, certurile trecătoare, împăcările liniştitoare sunt doar câteva dintre aspectele care contribuie la menţinerea vitalităţii unei relaţii.
 
Indiferent dacă ne convine sau nu, suntem datori în primul rând faţă de noi înşine şi apoi faţă de celălalt să ne facem viaţa frumoasă şi să trăim până la adânci bătrâneţi intens cu aura iubirii lângă noi.
 
Căci nu stă scris nicăieri că avem libertatea distructivă de a dărâma în mod conştient sau nu bazele pe care am clădit relaţia de cuplu. Puţină atenţie, puţină rugăciune, puţină bunăvoinţa ne pot salva de flagelul singurătăţii în cuplu.
 
Stă în puterea noastră să salvăm dragostea care dă viaţa unui cuplu stabil dornic să-şi împlinească menirea!


Autor: M.Z.



Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe