Cele mai noi articole din categoria Editorial
< 1 2 3 4 5 > Ultima ›
Viscol de gânduri
Mi-ar place să spun că mi se umple sufletul cu zâmbete, cu bucurie, dar n-am motive să zâmbesc … Totuşi, mă surprind zâmbind… de ce oare?
Încerc să-mi pătrund gândul care îmi zboară atât de departe… reflexiile trecutului se întrepătrund cu cele ale prezentului… gânduri… amintiri… regrete… teamă … dorinţă… lacrimi… zâmbete… râs de copil… bucurie… Simt toate acestea la un loc şi nu înţeleg de ce.
Lista mea de Revelion
În noaptea de Revelion voi îmbrăca "my little black dress", veşnic actuală şi în vogă, chiar dacă nu e preferata mea pentru că negrul îmi inspiră întotdeauna senzaţia de doliu, voi purta negru pentru toţi cei care sunt „morţi”... după mine!
În noaptea magică, mă obsedează, în fiecare an, câte o lecţie de viaţă. Poate sunt dintre voi unii care au avut relaţii mai lungi ce s-au sfârşit sau au avut momente de răscruce.
Darul meu de Crăciun
Mie îmi place Crăciunul! Simt o bucurie nespusă pentru că aşterne asupra întregii omeniri un val de bunătate şi plăcere, ca într-o copilărie veşnică, lipsită de griji.
Îmi place că presimt bucuria Crăciunului şi spiritul lui care se strecoară uşor, în particulele reci de aer de la începutul lunii decembrie şi se metamorfozează în fluturi de zăpadă până în Ajun.
O seară magică cu lordul Eric von Clapton
Vineri seară l-am văzut pe Eric Clapton live, la Bucureşti. Un concert pe care nu-l voi uita prea curând. Deşi trecuţi de 60 de ani, Eric Clapton, îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă şi Steve Winwood, ceva mai dichisit, au făcut fericiţi câteva mii de români.
Spune "Mulţumesc!"
Când Milka mi-a trimis invitaţia de a răspunde unei întrebări simple, de genul: ”Tu cui ai mulţumi azi?”, m-am gândit că este, într-adevăr, o strategie de marketing foarte potrivită pentru delicioasele praline Milka Thank You. Şi că gestul firesc de „a mulţumi” face parte din viaţa noastră, a fiecăruia dintre noi. Suntem fiinţe sociabile; zilnic, venim în contact unii cu ceilalţi şi este imposibil să treacă măcar o singură zi în care să nu trebuiască să mulţumim cuiva pentru ceva. Consider că sun
Dincolo de convenţii
Plouă. Nu foarte tare. Merge cu muzica lentă şi cafeaua caldă. La adăpostul geamului pe care se preling picăturile de ploaie încerc să-mi fac ordine în gânduri. Pândesc ploaia şi mă străduiesc să îmi strunesc imaginaţia care îmi dă târcoale... Mi-ar plăcea să am ochii închişi şi să stau ascunsă între perne, într-un plăcut abandon, ca în după-amiezele alea ploioase, uşor întunecate.
Există o limită clară între dorinţă şi raţiune? Nu, nu vreau să ţin cont de ea, întreb doar. Nu-mi vine să fac
Imagini în oglindă
Oamenii care sunt făcuţi pentru noi nu pleacă niciodată. Şi nu ne pierd. Pe ei îi simţi din prima clipă. Şi uiţi de cei care nu te-au meritat nicicând. Ei ştiu întotdeauna ce să facă şi cum să facă să ne aibă. Nu caută, nu cer şi nu aşteaptă indicaţii. Ei ştiu, acceptă, recunosc şi-mpărtăşesc. Gânduri, pasiuni, gesturi, muzică şi-aluzii, plăceri, dureri şi preferinţe, prieteni, nopţi şi vise. Telepatic şi empatic.
Un nou început
Nicio primăvară nu seamănă cu alta. Aşteptarea zilelor însorite nu se încheie de două ori la fel. Noi, cei de astăzi, nu suntem aceiaşi de anul trecut.
Mereu de la capăt
Îmi place s-o iau de la capăt atunci când, din punctul meu de vedere, nu se mai poate merge înainte. Nu-mi place să mă obişnuiesc cu oamenii care nu-mi surâd, alături de care nu pot să împletesc o poveste cu happy-end.
Nu-mi plac lucrurile către care mă îndrept cu paşi leneşi, timizi, chiar dacă începuturile sunt cele mai vesele clipe dintr-o viaţă, umbrite doar de sfârşituri care se prelungesc, nevăzute, în frumuseţea proaspătă de după punctul relativ.
Aparenţe
Ai avut vreodată sentimentul că te îndepărtezi de persoane pe care le-ai crezut apropriate, deşi aparent nu s-a schimbat nimic în relaţia voastră? Şi cum ajungi să gândeşti că tu eşti cel ciudat că poţi crede aşa ceva pentru că ţi se spune că „nu există nimic în spatele comportamentului meu”. Dar tu simţi… E pur şi simplu sentimentul acela că pierzi contactul, că pierzi totul printre degete. Nu vrei, dar nu poţi să faci nimic... Totul începe cu ceva banal care, aparent, nu are nicio consecinţă, dar se tr
< 1 2 3 4 5 > Ultima ›
