Cele mai noi articole din categoria Editorial
‹ Prima < 2 3 4 5 6 > Ultima ›
(im)Perfect World
Indiferent cât de optimist şi încrezător este un om, indiferent cât de diferite sunt concepţiile sale faţă de ale celorlalţi, indiferent cât de mult luptă pentru o idee extraordinară, este foarte posibil să nu se schimbe nimic. De ce? Pentru că este înconjurat de milioanele de oameni clonaţi, care nu numai că nu cred în nimic, dar îşi susţin raţionamentul negativ cu atâta insistenţă, încât distrug imediat orice urmă de speranţă. Oamenii nu mai cred în iubire, în prietenie, în găs
Vis de Martie
După încă un sfârşit de an (da, recunosc, de la o vreme-ncoace mă agăţ de anul în curs ca şi cum mi-aş înlănţui braţele în jurul bărbatului iubit), stau fascinată la taifas cu Primăvara. I-am mărturist deja că mă bucură venirea ei şi că întreaga mea fiinţă renaşte în luna lui Mărţişor. Se luminează casa, ferestrele par mai mari, figura din oglindă se vede mai clară şi începe parcă să îmi placă mai mult. Silueta din umbră nu se mai chinuie cu regimul idiot şi cu legumele crescute "la bec" şi &i
Parfum de primăvară
Rătăcind prin labirintul sufletului, căutăm ţinta verde a unui gând. Pare atât de îndepărtată primăvara de dincolo de noi.
Dacă nu ne-am mai lăsa pradă primului impuls, dacă am găsi, de câte ori e nevoie, răgazul şi puterea de a privi şi de a judeca detaşat situaţiile şi lucrurile, am avea mai puţine regrete. Dacă am încerca, măcar o dată, ca un exerciţiu de voinţă, să ne imaginăm în postura celuilalt, am reuşi să înţelegem ceea ce ne scapă atât de des. Dacă am asculta mai mult decât vorbim, dacă am citi mai mult decât scriem,
Şansa de a fi fericiţi
Avem nevoie de fericire… Trăim cu toţii visând la ea. Dar se întâmplă adesea să o căutăm acolo unde nu este şi nu va fi niciodată...
Vrem să fim fericiţi, vrem să zâmbim, vrem să „plutim” de bucurie! Atât de mult ne dorim aceste lucruri, încât atunci când avem parte de ele, trecem adesea nepăsători pe lângă fericire.
Alegeri
Uneori, sunt surprinsă de cât de lucidă şi cinică pot fi. Aş zice că în egală măsură cu sentimentalismul de care sunt în stare. Presupun că asta e cheia echilibrului meu.
Nu ştiu exact dacă aşa am fost mereu sau e rezultatul diverselor experienţe. În esenţă, presupun că aşa am fost, totuşi. Şi cred că luxul meu e să mă port aşa cum simt, fără prefăcătorie şi fără măşti. Mă oboseşte să joc un rol. Ploaia continuă să cadă şi îmi sfidează hotărârea de a nu visa cu ochii deschişi... tentaţie sub formă de stropi. Dacă închid ochii,
Crezi în dragoste la prima vedere?
Dragostea la prima vedere, acel „coupe de foudre” a alimentat multe scenarii de film, a inspirat romane şi a iscat discuţii pasionale. Dezbaterea rămâne deschisă între cei care cred într-adevăr în dragostea la prima vedere şi cei care afirmă că iubirea fără fundament profund raţional este o aberaţie.
Conversaţii la... cafea
Printre lucrurile care nu îmi plac, ba chiar mă enervează, sunt conversaţiile de convenienţă. Din societate sau dintr-un cuplu, în egală măsură. Deşi, înclin să cred că mai mult femeile. Pentru că bărbaţii se acceptă mai uşor aşa cum sunt, nu îşi pun mii de întrebări despre ei, pe când femeile se străduiesc să fie cât mai mult pe placul bărbaţilor şi îşi construiesc singure scenarii şi complexe închipuite. Mie mi se întâmplă să nu am nimic de spus. Nimic care să merite dat afară din cap. E vorba de momentele c&aci
Contraste
Era o vreme când îmi puneam gândurile pe hârtie. Uneori pe file roz, alteori pe foi dictando, iar rândurile creşteau ca şi cum ar fi fost tricotate, unul după altul într-un tot, cumva al meu.
Aveam senzaţia aceea pe care ţi-o dă o carte care îţi place, când ai citit-o pe toată. Eşti mândru că ai terminat aşa multe pagini, dar ai şi o părere de rău că s-au dus. Apoi a venit era laptopului. M-a prins în mijlocul unei idile. În care eu eram absorbită de cuvintele tastate, iar el, de textele mele. Nu au fost do
Întrebări fără răspuns
Ce fragilă este încrederea în cel de lângă tine. Şi cât de greu se câştigă... şi ce mult timp trebuie să treacă uneori...
Dar ce se întâmplă când oferi totul celui de lângă tine şi primeşti mai nimic? Atunci când nu ceri absolut nimic, dar oferi totul?
Minunile din viaţa noastră
Sunt oameni cărora, oricât de mult le-am dărui, tot simţim că nu e de-ajuns. Oameni cărora nu le vom putea niciodată mulţumi pentru schimbarea în bine pe care au produs-o în noi, fără să se străduiască. Din când în când, între lucrurile mărunte de fiecare zi, ni se întâmplă şi câte o minune. Atunci realizăm cât suntem de norocoşi, iar mai târziu, amintindu-ne şi înţelegând cum ne-am transformat, preţuim mai bine omul şi clipa în care l-am descoperit. Nimeni nu ne poate da o vac
‹ Prima < 2 3 4 5 6 > Ultima ›
