Cele mai noi articole din categoria Editorial
‹ Prima < 3 4 5 6 7 >
După 20 de ani
Am păşit în 2010 cu credinţa că dragostea există şi că cel mai frumos miracol este atunci când fiinţa pe care o iubeşti te iubeşte. Dar hai să aruncăm o privire şi asupra celorlalte realităţi din viaţa noastră.
Noaptea dintre ani
Tu, puternic ca un drog ce-şi revarsă farmecele peste gândurile mele, te rog, rămâi şi-n noaptea asta şi lasă-mă să mă bucur de existenţa ta. Lasă-mă să mă rătăcesc pe drumul spre conştiinţă, să-l părăsesc şi să intru în universul fericirii absolute.
Nu mă lasa să te uit, ca altă dată, şi fă-mă să zâmbesc, în realitate la fel ca în poveste şi lasă-mă să mă pierd în braţele tale de fum ce mă cuprind, blocându-mi respiraţia, sufocându-mă. Închide-mi ochii încet şi lipeşte-mi genele, întunecă-mi privirea ş
Darul meu de Crăciun
Îmi place Crăciunul! Mă bucură şi mă entuziasmează pentru că aşterne asupra întregii omeniri un văl de bunătate şi plăcere, ca într-o copilărie veşnică, lipsită de griji.
Îmi plac constantele frumoase din viaţa mea. Îmi place că pot presimţi bucuria Crăciunului, că spiritul lui se strecoară uşor, uşor în particulele reci de aer de la începutul lunii decembrie şi se metamorfozează în fluturi de zăpadă până în Ajun.
Paşi în iarnă
Ca în fiecare an, încă din prima zi, am primit iarna în suflet şi în viaţă cu braţele descoperite, deschise într-un "Bine ai venit!" aducător de zâmbet.
Iubesc iarna dincolo de mine. Iubesc frigul năprasnic ce-ţi taie faţa şi buzele, făcându-le să se înroşească din cauza obrăzniciei lui.
Între vis şi realitate
Cât de puternice pot fi bătăile inimii pentru poveştile de dragoste trăite pe tărâmurile viselor sau iluziilor? Iubirea este aceeaşi, doar personajele sunt diferite. Noi oferim iubirea în felul nostru dar depinde sub ce formă este primită. Se poate ca romantismului nostru să nu i se răspundă cu aceeaşi măsură şi se întâmplă, adesea, să rămânem cu o rană în piept pe care dorim să o acoperim cu o altă iubire. N-am ştiut că poate fi periculos să îţi spui gândurile... cu voce tare sau chiar în şoaptă. De atâtea
Incertitudini
Mi s-a părut adesea, nepotrivit, să vorbesc despre relaţii.
Despre cele trecute păstrez amintiri frumoase pe care prefer să le ţin doar pentru mine. Să vorbesc despre cele viitoare doar mi-aş limita posibilităţile. O relaţie prezentă, în care cred, este una vie. Este cea în care mă regăsesc în fiecare clipă şi fiecare clipă este diferită de precedenta. În care nu mă întreb dacă sunt fericită.
Dezamăgire
Într-una din nopţile trecute am plecat la somn plângând. Am tras draperiile, am închis muzica, am stins lumina, mi-am tras plapuma până la nas ca şi cum m-aş ascunde de cineva şi mi-am închis ochii sperând să adorm cât mai repede, să treacă noaptea şi să încep o nouă zi. Dar se spune că de ce ţi-e frică, nu scapi. Mi-am deschis ochii în următoarea clipă şi am început să plâng. Nu am o problemă extraordinar de mare şi o despărţire e o durere cu rădăcini mai mult personale care da, mă &
Uneori
Adeseori şi uneori nu e deloc acelaşi lucru. Adeseori vrei să o cuprinzi în braţe, dar uneori vrei să o trimiţi departe. Nu pare faptul acesta o dilemă? Da, e chiar dilema vieţii tale. Ea stă în faţa ta şi o priveşti iarăşi cum se transformă pentru că e nemulţumită, umflându-şi buza de jos într-un mod exagerat. Eşti sătul de priviri ameninţătoare şi tăceri îndelungi datorate unor "atitudini necorespunzătoare adoptate de tine". Totuşi, reacţiile ei te dau peste cap şi nu mai ştii când e glumă sau nu. E
Fructul oprit
Totul a început ca o simplă curiozitate. Necunoaşterea m-a împins spre căi pe care, nu numai o dată, în adâncul sufletului meu doream, totuşi, să ajung.
La început, tu nu îmi pătrundeai în suflet, acolo în piept, nu devenisei atât de curajos, aşa că emoţia se oprea parcă, undeva în gât. Mai târziu, am început să simt plăcerea şi iubirea pentru tine. Mă îndrăgostisem nebuneşte şi mă înfundam în senzaţiile pe care mi le ofereai devenind, încet, dependentă de ele. A fost plăcere la &ici
E toamnă... iar
Din existenţa-mi plină de obişnuit, aş stoarce soarele de fiecare dimineaţă şi vi l-aş dărui ca să vă încălzească şi să vă inspire. Sau aş culege pentru voi doar frânturi de bucurie şi stropi de apă dulce. Pe care le-aş servi în stare pură, aşa cum sunt lăsate pe acest pământ. Cum sunt poveştile frumoase când se transformă din închipuiri. „Vara noastră se va sfârşi, când galben de tot va fi...” fredona Baniciu azi, în maşină, când butonam de zor telefonul. Şi m-a făcut să-mi arunc privirea în treacă
‹ Prima < 3 4 5 6 7 >
