Cele mai noi articole din categoria Editorial
‹ Prima < 4 5 6 7 >
Joc misterios
Mi-ai spus că în mişcarea unduitoare a trupului meu nu mai e nicio vină, toate au fost spuse şi se ştiu deja… iar tu te laşi purtat pe aripile prezentului, bucurându-te de binecuvântata scuză a destinului. Laşi în urma ta un iz de frunze răvăşite, galbene, de toamnă târzie de parcă vântul s-ar juca precum un amant prin pletele ramurilor mele blonde alunecând uşor, deasupra mea, învăluindu-mă, mişcându-se în ritmul tău, lin şi delicat. Am învăţat amândoi să percepem diferenţa subtilă între
Lumini şi umbre
De atâtea ori am auzit vorbindu-se despre fericire, despre iubire sau despre prietenie. Vorbim adesea despre ele, dar nu facem mai nimic pentru ca gândurile calde şi frumoase să devină realitate. În viaţa reală fericirea declarată naşte texte mustind de frustrare sau resentimente. Adesea, iubirea care ar fi putut fi minunată se disipează odată cu locuitul împreună, iar prietenia de care am făcut paradă, de cele mai multe ori, se dovedeşte a fi «o simplă cunoştinţă». Preferăm varianta unei iubiri ideale, inexistente, în locul omului de l&acir
Criza Crăciunului la români
La început, Crăciunul a fost pur şi simplu o sărbătoare. Mai mult decât sărbătoare nu poate fi nimic. Mai puţin, da. Când sărbătoarea a început să fie mai puţin, au apărut bradul împodobit cu globuleţe şi Moş Crăciun cel cu haină roşie cu glugă, cu sac cu daruri şi sanie trasă de reni.
Cu timpul, a devenit un fel de distribuitor de cadouri pentru toţi, indiferent de religie sau tradiţie culturală. Aşa că, toată lumea iubeşte un bătrânel voios şi generos.
Je ne regrette rien
Oare de unde vin regretele? Din faptul că încercăm să facem ceva şi greşim sau vin din faptul că nu am încercat şi ne întrebăm cum ar fi fost dacă... Viaţa are prea puţin sens fără iubire. Iar noi suntem invitaţi în această arenă periculoasă, unde posibilităţile de a eşua sunt infinite. Regretele vin din eşecuri, dar şi din pasivitate, indiferenţă, frică sau din faptul că da, am încercat, însă nu cum ar fi trebuit, şi rezultatul nu este cel pe care l-am aşteptat. Uneori, regret un cuvânt nespus, regret o vorbă aruncată cu ră
"L" is from Love
Au fost zece zile la mare, un sărut într-o seară, răsăritul pe plajă şi cerul plin de stele.
Acum toate s-au dus şi lacrimile care mă ard atât de tare încerc sa le ascund zâmbind. Pentru că i-am promis. I-am promis că o sa fiu bine. El se trezeşte în fiecare noapte cu numele meu pe buze aşteptând să vin să-l ţin în braţe şi să-i spun că totul va fi bine. Încă mai simt parfumul lui care mă învîluia seară de seară. Trupul meu încă mai simte căldura braţelor lui. Buzele mele încă mai aşteaptă buzele lui fi
Café au lait
Se zice că degeaba ai trăit pe acest pământ dacă nu ai iubit. Şi că omul se naşte pentru a iubi… Să fie doar nişte clişee învechite? Chiar şi în goana şi modernismul zilelor noastre, oamenii se confruntă tot mai des - în circumstanţe de viaţă direct proporţionale cu nivelul existenţial al fiecăruia - cu sentimentul de iubire şi cu „urmările” sale inerente: complicaţii, evoluţii, decăderi, vindecări şi îmbolnăviri, extaz, lacrimi, combinaţii sau solitudini. În fiecare zi mă întreb, atunci când trece cineva pe
O punte spre iubire
Aş vrea să fiu încadrată la genul neutru. Să nu mai fiu privită prin prisma genului - feminin - căruia îi aparţin. De fapt, n-aş vrea să fiu privită nici ca fată, nici ca băiat. Pentru că sunt mai mult decât „sexul” meu din buletin.
Pe vremuri, băieţii trimiteau fetelor pe care le plăceau scrisori de dragoste. Azi, puştii le dau gagicuţelor DVD-uri cu empetreiuri. Pe vremuri, băieţii cereau permisiunea tatălui de fată s-o scoată la plimbare. Azi, fetele cer băieţilor să-şi scoată cu talent pantalonii. Mai demult, tinerii făceau curte fete
Perfect day, perfect love
Nu am crezut niciodată în perfecţiune şi asta nu pentru că sunt adepta ideii că nimic nu este perfect, ci pentru că experienţele din trecut m-au făcut să mă îndoiesc mereu de ea. Privind în urmă, m-aş număra printre persoanele care ar putea scrie mai degrabă despre imperfecţiunea iubirii sau mai bine zis a relaţiilor pe care iubirea le transformă în cele mai nebănuite moduri. Se întâmplă însă, uneori, ca în momentele cele mai puţin aşteptate, credinţele să ne fie zdruncinate de trăiri spontane, care ne fac să percepem întregul
De ce ne plac bărbaţii?
Despre noi, femeile, s-a scris enorm de mult, şi-ar fi o nedreptate să nu recunoaştem că suntem „minunate” şi „sublime” fiindcă suntem văzute prin ochii – căprui, verzi negri sau albaştri, sclipitori în noapte şi atât de senini în zori, ai bărbaţilor noştri. Mă întreb, zilnic, de ce îi iubim, când mi se întâmplă să urmăresc cu privirea diverşi reprezentanţi ai „sexului tare” şi-i descopăr, involuntar şi incomod, în diferite ipostaze cotidiene penibile: fie stând confortabil &i
Emoţia perfectă
Visul, amintirea, dorul... sunt comori pe care nimeni nu ni le poate lua. Uneori, ne e dor de iarna cu stele ascunse, de marea cu scoici reci la picioare şi albastră ca visul pescăruşilor însinguraţi, de vara trecută prin pleoape, de valuri căzute răzleţ din cine ştie ce colţ de ape, de frunze zălude furate de vânturi... Însă mie mi-e dor de tine, de cel care există doar în mintea mea, de cel de dincolo de tine. Cu aceleaşi cuvinte nespuse, mereu visătoare, păşesc spre iubire... din dor de tine... Mi-e dor de tine... cu fiecare gând pe ju
‹ Prima < 4 5 6 7 >
