Café au lait

Se zice că degeaba ai trăit pe acest pământ dacă nu ai iubit. Şi că omul se naşte pentru a iubi… Să fie doar nişte clişee învechite?

Chiar şi în goana şi modernismul zilelor noastre, oamenii se confruntă tot mai des - în circumstanţe de viaţă direct proporţionale cu nivelul existenţial al fiecăruia - cu sentimentul de iubire şi cu „urmările” sale inerente: complicaţii, evoluţii, decăderi, vindecări şi îmbolnăviri, extaz, lacrimi, combinaţii sau solitudini.
 
În fiecare zi mă întreb, atunci când trece cineva pe lângă mine, dacă acel om a cunoscut dragostea.

Este o întrebare firească, dar şi absurdă totodată, aşa cum şi dragostea este cel mai firesc sentiment, dar paradoxal… şi iraţional deopotrivă, căci a iubi poate fi un act firesc, sau un act absurd.
 
Dragostea care este cu adevărat genuină este întotdeauna iraţională, ea nu are şi nu cere motive, argumente, justificări sau interese pentru a exista… Ea doar există… sau nu.

A-ţi fi drag cineva nu este nicidecum sinonim cu faptul că iubeşti. Persoana dragă îţi este dragă de cele mai multe ori pentru că te-ai obişnuit cu ea datorită longevităţii vremii. Ai învăţat să-i apreciezi calităţile şi să-i tolerezi defectele. Aţi «crescut» împreună, aţi construit împreună!
 
Şi mă gândesc adesea că noi, în graba noastră cotidiană, confundăm dragostea cu… o cafea cu lapte, amară sau cu frişcă, cea cu care ne-am obişnuit. Mai toţi iubim cafeaua fără de care nu putem trăi, cu care ne răsfăţăm în fiecare dimineaţă, în fiecare zi.

Poate că ar fi bine să nu uităm niciodată să privim în ceaşca noastră de cafea, să ne permitem o clipă intimă, de sinceritate cu noi înşine şi să avem curajul de a privi în ochi fiinţa dragă, întrebându-ne dacă nu cumva ea a devenit între timp (sau a fost chiar de la bun început) cafeaua noastră cu frişcă, amară sau cu lapte, şi nu dragostea iraţională şoptită de vocea inimii.
 
Uneori asculţi vocea şoptită de inimă şi îţi merge bine, alteori însă dragostea este pusă pe linia de aşteptare… întârzie să bată la uşa ta. Pentru că tu, inconştient, ai respins-o. Revine poate peste câteva săptămâni (în cazul în care eşti cu adevărat norocos!) sau peste câteva luni sau ani… sau niciodată.
 
Aşa că, pe tărâmul dragostei, să nu pierzi niciodată vreun tren! Chiar dacă trebuie să-l aştepţi sau să alergi după el, important este să nu-l pierzi... e posibil să fie singurul care trece prin viaţa ta.

Şi hai să pornim, cu îndrăzneală şi fără laşitate, în labirintul propriei inimi, să încercăm să descoperim dacă ceea ce freamătă acolo este dragoste… sau doar un bon café au lait.


Autor: Luminita (Elya)

  1. lexxrdm
    08-01-2009 00:00

    Unii au incercat sa afle daca iubirea poate fi masurata. Iar raspunsul este evident:NU. In cel mai fericit caz se constata daca exista sau nu exista , ea poate fi doar exprimata. Si fiecare o exprima in felul sau. Unii se manifesta mai evident iar altii sunt putin mai timizi. Totusi esti constient ca e ceva acolo. Ceva se schimba. Te simti bine, viata capata un nou sens. Si o simti, o simti in tot corpul.
  2. marian
    08-01-2009 00:00

    Oare ce Dumnezeu mai poti spune...??? Esti absolut dezarmanta. Mut, uluit si dezgolit.........
  3. Elya
    08-01-2009 00:00

    Multumesc pt. apreciere. Cred ca despre iubire inca nu s-a spus totul !


Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe