Dezamăgire

Într-una din nopţile trecute am plecat la somn plângând. Am tras draperiile, am închis muzica, am stins lumina, mi-am tras plapuma până la nas ca şi cum m-aş ascunde de cineva şi mi-am închis ochii sperând să adorm cât mai repede, să treacă noaptea şi să încep o nouă zi.
 
Dar se spune că de ce ţi-e frică, nu scapi. Mi-am deschis ochii în următoarea clipă şi am început să plâng.  
 
Nu am o problemă extraordinar de mare şi o despărţire e o durere cu rădăcini mai mult personale care da, mă întristează, dar nu m-ar pune niciodată în genunchi.
 
Şi totuşi am plâns ca şi cum aş fi avut cele mai mari probleme din univers.
 
Se pare că timpul care „vindecă” e o sabie cu două tăişuri, chiar dacă după fiecare durere care îţi atacă sufletul, timpul e o binecuvântare.
 
Oricât de gravă ar fi problema şi oricât de imposibil-de-rezolvat ar fi situaţia, după câteva luni nu te mai afectează ca la început. Şi asta mulţumită timpului care cicatrizează, mângâie şi vindecă rana.
 
Dar timpul te face să uiţi şi de dureri de care poate e mai bine să îţi aduci aminte din când în când. Dureri care sunt mai folositoare cicatrizate, dar care să îşi păstreze inconfortul unei răni ce lasă urme pe viaţă.
 
Aşa am ajuns să plâng într-una din nopţile recente la fel cum am plâns în noaptea aceea. Frânturi din acea noapte sunt probabil ascunse în mai toate însemnările mele. Dacă nu uitam rana aceea, acum nu aş fi plâns. 
 
Situaţia e aceeaşi, contextul diferă. Pentru că mă simt la fel de confuză şi dezamăgită. Şi tristă… chiar dacă nu mai am 16 ani, nu am şcoală mâine dimineaţă şi am un loc cald şi sigur care se numeşte „acasă”.
 
Şi totuşi acum durerea e mai ascuţită. Probabil o rană pe o altă rană e mai dureroasă decât o rană pe un loc sănătos.
 
Undeva am greşit şi ca să nu mai ajung vreodată să plâng noaptea sub plapumă că nu sunt fericită, trebuie să înţeleg cauzele „bolii” sau mai bine zis, ce anume m-a îngenunchiat.


Autor: Luminita (Elya)



Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe