Farmecul pasiunii
Pasiunea e cea care ne conduce şi animă la început de drum. Unii o simt o viaţă, alţii sunt mistuiţi şi devoraţi de ea. Mai sunt şi oameni care trec nepăsători pe lângă ea.
Ce aş putea spune despre pasiune? Că sunt o femeie obişnuită. Cu o iubire imposibilă în inima mea, cu gânduri nemărturisite nici măcar mie.
A devenit cumva o obişnuinţă să sper fără speranţă, să iubesc fără iubire, să visez cumva fără sens şi rost, într-o inerţie a unei iubiri imense.
Mereu avidă de un suflet cald şi o iubire imensă, nu m-am gândit prea mult fiind imobilizată de propriile-mi temeri şi trăiri.
Nu aş putea să spun exact ce s-a întâmplat...
Construisem un zid în jurul meu, înalt şi aparent inaccesibil. Eram liniştită pentru că încercaseră destui să îl doboare fără succes.
Eram pe gânduri, trăiam în lumea mea şi brusc a aprărut ceva sau cineva de nu ştiu unde. Nu ştiu nici azi să spun cum a reuşit.
E ca un vis, asta-mi tot spun de ceva timp. Visul a reuşit să dărâme zidul pentru mine, iar el s-a apropiat uitându-se atent la inima mea.
Crezusem că numai eu pot s-o văd, crezusem că apusul trăirii de o viaţă a distrus viaţa inimii, că miile de bucăţi de inimă nu-şi vor găsi bătaia de pasiune.
Am fost atât de uimită încât am uitat pentru un timp să înţeleg. Apoi văpaia pasiunii s-a întins precum un incendiu devastator. Şi nu ştiu încă dacă mă număr printre cei devoraţi şi mistuiţi de ea.
Autor: Luminita Iliescu
