Între agonie şi extaz
Alternez ciudat perioade de epuizare totală cu perioade agitate şi energice, prăpăstii ceţoase şi culmi însorite, stări de stat ascunsă sub pătură cu stări nebune de cucerit lumea întreagă.
Şi-mi trece.
Nu reuşesc să mă odihnesc şi mă plimb prin aerul curat după furtună.
Inventez motive de-a fi fericită sau de a iubi. Motive ce n-aş putea să le enunţ niciodată.
Îmi măsor sentimentul în stări apăsătoare de dor. Îmi măsor dorul de tine în cafele calde şi amare, băute la 5 dimineaţa.
Îmi număr cafelele în palpitaţii şi frisoane.
Îmi număr bătăile inimii în insomnii necalculate.
Îmi măsor nesomnul în cearcăne mov, întunecate.
Îmi număr zâmbetele obosite, reflectate în oglindă, în îndoieli.
Îmi număr îndoielile în planuri de resemnare.
Îmi număr gândurile de abdicare în lacrimile înghiţite de pernă.
Îmi număr lacrimile în "te iubesc"-uri şoptite.
Şi-apoi îmi număr "te iubesc"-urile mele în "şi eu"-urile din privirea ta.
Autor: Silvia
-
Valin30-11--0001 00:00
Sarut mainile, Luminita. Permanenta e numai miscarea. Numai ea ne guverneaza existenta, asa ca viata ne e plina de suisuri si de coborisuri. Desigur e vorba doar de latura terestra. Aceasta e vointa Creatorului.
-
Valin30-11--0001 00:00
Un munte il urci in multi pasi mici; o prapastie nu o sari in doi, trei pasi mici, trebuie sa fii pregatit si sa fii in stare sa sari mult, e ca intr-o iubire, nu stii daca ajungi la capat, si cum vei fi.....sfasiat sau fericit; scrii asa frumos si tandru, ce ginduri impartasesti....
-
Danny30-11--0001 00:00
neata, Lumi...cunosc starile astea...cunosc dorul..cunosc disperarea..nu vreau sa ma mai uit in oglinda..si de frica cearcanelor..dar mai mult de frica femeii pe care o vad acolo... cunosc clipa de extaz...ingropata in vesnicii de agonie.. cunosc intelegerea faptului..de a te resemna..negat de dorinta nebuna, irationala de avea ..ce nu poti..si care culmea..iti mai face si rau.. si iar ma gandesc..merita clipa de extaz..vesnicia agoniei??? ratiunea zice...nu, in nici un caz...inima imi spune...da..merita orice..ratiune si simtire...hmm...o lupta..nesfarsita..extenuanta..din care iesi cu sufletul terfelit oricum... nu mai pot scrie...mi-au inghetat cuvintele..nu mai vor sa se aseze..daca nici cuvintele nu ma ajuta..inseamna ca...sunt "in coma"...:( te pup...
-
marco0430830-11--0001 00:00
Dorurile noastre in momentele, nu putine, de ragaz, cand, fara legatura cu starea cea trupeasca, spiritul e treaz. Si ochii, chiar inchisi, scruteaza orizontul luminat al diminetii, fie ea de iarna, cu speranta de amiaza deschisa si primitoare. ( Regasesc acelasi suflet sensibil si doresc sa- ti treaca mereu, cu " si eu "- uri prezente, in fiecare zi ... ) M.
