Între vis şi realitate
Cât de puternice pot fi bătăile inimii pentru poveştile de dragoste trăite pe tărâmurile viselor sau iluziilor? Iubirea este aceeaşi, doar personajele sunt diferite. Noi oferim iubirea în felul nostru dar depinde sub ce formă este primită. Se poate ca romantismului nostru să nu i se răspundă cu aceeaşi măsură şi se întâmplă, adesea, să rămânem cu o rană în piept pe care dorim să o acoperim cu o altă iubire.
N-am ştiut că poate fi periculos să îţi spui gândurile... cu voce tare sau chiar în şoaptă. De atâtea ori, vorbele lui au aprins o candelă la capătul tunelului înţesat de dileme. Dileme care nu îmi aparţin. Îmi apar în cale şi nu ştiu când trebuie să le ignor şi când să le înfrunt.
În vis sau în realitate, iubirea mea e limpede ca un cleştar. Şi arde cu o flacără ce-i este, adesea, far călăuzitor iubitului călător pe oceanele indeciziei. Sper să o poată vedea, chiar dacă va dura un an, un timp, un anotimp.
Voi fi ... la capătul tuturor punţilor construite din iubire!
Cu toţii ne iubim iluziile… Le ascundem, uneori chiar şi faţă de noi, într-un colţ ascuns al sufletului. Ne e teamă deseori de puterea lor, de posibilitatea de a deveni realitate… Dar pot deveni vulcani, după un timp îndelungat de tăcere aparentă.
Iubirea nu e un loc în sine, dar e un loc dorit pe care îl atingi numai prin emoţie şi este, de mute ori, o iluzie care devine realitate când o aşezi în convenţie.
Realitatea iluziei a dat omenirii romane, filme şi opere de artă, iar realitatea în complexitatea ei a dăruit omului un cadou: iluzia!
Mie, toate aceste iubiri iluzorii mi-au dat aripi de speranţă, mi-au fost muză în toate rândurile pe care le-am scris şi m-au făcut să visez frumos cu ochii deschişi.
Şi nu m-am trezit încă... din vis.
Autor: Luminita Iliescu
-
11_reddog11-12-2009 00:00
la umbra iluziilor nici eu nu-mi doresc sa ma trezesc din vis...visul imi apartine si nimeni nu mi-l poate lua...
-
marco0430811-12-2009 00:00
Viata noastra este traita cu adevarat intre vis si realitate. Fara vis, speranta, incredere - suntem goi. Dupa cum, fara pasul prezent, apasat, fara zidirea terminata chiar acum, oglindita in ochii nostri in toata splendoarea ei, nu exista implinire, suntem iarasi goi. Sa visam si sa zidim cat mai mult, in armonie cu jurul nostru- iata o posibila cale spre fericire.
