Un nou început
Nicio primăvară nu seamănă cu alta. Aşteptarea zilelor însorite nu se încheie de două ori la fel. Noi, cei de astăzi, nu suntem aceiaşi de anul trecut.
Viaţa ne îngăduie atâtea iluzii câte suntem dispuşi să strângem cu ochii deschişi şi atâtea deziluzii câte poate cuprinde mintea şi inima noastră.
Iar ceea ce ţinem minte nu sunt victoriile, nu împlinirile, ci clipele de deznădejde, când am simţit că pământul ne fuge de sub picioare.
Pe lângă experienţa pozitivă şi o aparentă siguranţă ducem cu noi tristeţea fiecărui eşec şi decepţii de-o clipă. Adunate în timp, ele alcătuiesc trecutul fiecăruia.
Din timp în timp ceva se schimbă. Pe lângă adaptarea continuă pe care o exersăm vrând, nevrând, sunt acele schimbări care ne scot din ritm şi ne solicită mai mult. Pentru ele, niciodată nu suntem pregătiţi.
Dincolo de aşteptări mai este întotdeauna loc pentru ceva care începe de acolo de unde se termină febra lucrului dorit. Dincolo de cuvinte există permanent în noi puterea de a comunica, cu atât mai mult cu cât înţelegerea ar trebui să nu lase loc barierelor de niciun fel.
Primăvara nu vine de două ori la fel, însă senzaţia de libertate, de zbor şi de speranţă e aceeaşi cu fiecare înmugurire, cu fiecare început.
(sursa:cuburileangeleiblogspot.com)
Autor: Angela
-
Valin30-11--0001 00:00
Suntem noi ? Cei care am fost si primavara trecuta ? Si acum zece veri si toame adunate ? Suntem cei din cartoanele ingalbenite ? Eu, nu ma pot privi in ochii trecutului, nu pot deschide albume sau filme, nu am tristeti, dar sunt legat de cei ce au fost cu mine, nu doar de mana sau inima lor, ma regasesc in ginduri si gesturi....De multe ori vreau sa mai uit, sa cred ca viata a inceput acum, ca azi e ziua mea, ca seara nu vine si noaptea rece nu exista. Sunt multe liucruri si fiinte, cum foarte bine spui Luminita, pe care nu suntem si nu vom fi pregatiti sa le primim, insa ele vin si nu intreaba, de vrei sau nu......Ne ingaduim viata dupa puterile noastre, dupa lumea din jurul nostru, dupa marimile ce ne stapinesc.... Suntem noi cei de dincolo de cristal ? De ce imi vad doar chipul, de ce sufletul ni se oglindeste in alt loc....poate in alta primavara, poate in urmatoarea, imi va sopti cineva.
-
Valin30-11--0001 00:00
Ar fi o cumpana in viata, in fata, pe drumul meu, cel bun sau cel mai putin, sau pe drumul in care sunt, cu suisurile si coborisurile sale, parca nu o vad, nu-i ceata, dar ceva-ul din urma zdrelit in suflet de crengile povestilor traite, simtite, aflate, imi spune sa fiu gata de salt, de zbor. Nu-i asa, o prapastie nu o treci cu un pas mic Cu pasi mei mici, ma apropii doar de lumea aflata dincolo de zare.
-
marco0340830-11--0001 00:00
“ Si totusi asta ramane cel mai important,- vechiul copac pe care l- au mai vazut si altii, femeia dintai, pe care au mai iubit- o si altii, piatra dintai, pe care- au mai impietrit- o si altii … Si totusi asta ramane cel mai important, ca nu te mai poti intoarce pentru ca te- au intors altii, mereu altii si altii si altii, incat “ tu “ nu il mai recunoaste pe “ tu “,- si trec unul pe langa altul, amestecandu- se cu altii … “ ( Nichita Stanescu – Poem )
