Uneori
Adeseori şi uneori nu e deloc acelaşi lucru. Adeseori vrei să o cuprinzi în braţe, dar uneori vrei să o trimiţi departe. Nu pare faptul acesta o dilemă? Da, e chiar dilema vieţii tale.
Ea stă în faţa ta şi o priveşti iarăşi cum se transformă pentru că e nemulţumită, umflându-şi buza de jos într-un mod exagerat.
Eşti sătul de priviri ameninţătoare şi tăceri îndelungi datorate unor "atitudini necorespunzătoare adoptate de tine".
Totuşi, reacţiile ei te dau peste cap şi nu mai ştii când e glumă sau nu. E ambiţie, e răutate sau e un alint de copil?
Te depăşeşte. Simţi cum pulsul îţi creşte şi atunci… preferi să o alungi pe Marte.
Te refugiezi la televizor, e chiar în faţa ta, dar îl priveşti în gol. Imaginile se-mpletesc şi se răsucesc haotic, obosindu-ţi ochii.
Apăsat de atmosfera din camera obscură, urli după surâsul ei.
Şi-atunci o chemi să ţopăie pe masa ta de lucru, o chemi să-ţi facă o tocăniţă, o chemi să-ţi fredoneze "pe Corso" în mod repetitiv, o chemi să te irite, o chemi să te certe, o chemi să se alinte, pentru ca apoi să o strângi în braţe.
Uneori, alintul ei te agasează dar de fapt, adeseori, alintul ei te-mbată.
Autor: Luminita (Elya)
