Cuplul, o relaţie împlinită
Am privit întotdeauna admirativ cuplurile care radiază de iubire, care par că plutesc undeva deasupra lumii acesteia, că nu mai au nevoie de nimic şi de nimeni, tot universul reprezentându-l persoana de lângă el.
Mi se părea că nimic nu ar putea interveni într-un astfel de cuplu, cum să eşueze un cuplu din prea multă iubire?
Şi după un timp, aflăm cu stupoare că s-au despărţit. Şi nu vorbesc de cupluri la a căror bază a stat doar atracţia fizică, ci sentimente.
Explicaţia am aflat-o de la sociologi, cum că pericolul într-o relaţie de cuplu este pierderea propriei individualităţi. Adică să te identifici atât de mult cu cealaltă persoană încât să uiţi cine eşti.
Dorinţele lui să devină dorinţele tale, să nu mai ai propria dorinţă. Iubirea e un sentiment ce vine din suflet, e minunat să ai astfel de momente într-o relaţie, cu condiţia să nu-ţi îngropi propria individualitate. Să nu uităm că într-o relaţie sunt două individualităţi distincte, cu puncte comune... dar totuşi diferite.
Relaţia de cuplu se construieşte în timp, pornind de la iubire şi adăugând respect, încredere, intimitate.
Relaţia de cuplu se construieşte în timp, pornind de la iubire şi adăugând respect, încredere, intimitate.
De ce ne implicăm într-o relaţie pentru a fi mai fericiţi? Dacă numai iubirea ne-ar face fericiţi… am putea trăi singuri… iubind, neaşteptând nimic în schimb. Însă prin natura noastră umană avem diverse nevoi, nevoia de apreciere, de protecţie, de siguranţă, nevoile sexuale, nevoia de comunicare. Fericirea, împlinirea unui cuplu presupune compatibilitate mentală, spirituală, sexuală.
E minunat să înveţi unul de la altul şi să evoluezi împreună. Pentru a merge împreună pe un drum, trebuie să-l ţii pe celalat lângă tine şi în acelaşi timp să-i acorzi libertatea de a fi el însuşi. Nu e uşor lucru… pentru că de multe ori încercăm să impunem ceea ce credem noi că e bine, să-l transformăm pe celălalt după felul nostru de a fi. În acelaşi timp, dacă nu-i acorzi celuilalt ceea ce are nevoie, automat îl îndepărtezi de tine.
E minunat să înveţi unul de la altul şi să evoluezi împreună. Pentru a merge împreună pe un drum, trebuie să-l ţii pe celalat lângă tine şi în acelaşi timp să-i acorzi libertatea de a fi el însuşi. Nu e uşor lucru… pentru că de multe ori încercăm să impunem ceea ce credem noi că e bine, să-l transformăm pe celălalt după felul nostru de a fi. În acelaşi timp, dacă nu-i acorzi celuilalt ceea ce are nevoie, automat îl îndepărtezi de tine.
O relaţie împlinită pentru mine este o îmbinare de iubire, prietenie şi sex, în această ordine a importanţei.
Apreciez o relaţie nu neapărat prin rezistenţa ei în timp, ci prin satisfacţia care o oferă.
Important într-o relaţie e să-ţi găseşti fericirea, împlinirea, chiar dacă depui eforturi pentru asta, nu să rămâi împreună cu preţul fericirii.
Autor: Laura Bianca