Paşi în iarnă
Ca în fiecare an, încă din prima zi, am primit iarna în suflet şi în viaţă cu braţele descoperite, deschise într-un "Bine ai venit!" aducător de zâmbet.
Iubesc iarna dincolo de mine. Iubesc frigul năprasnic ce-ţi taie faţa şi buzele, făcându-le să se înroşească din cauza obrăzniciei lui.
Iubesc zăpada groasă, şi moale, şi multă şi pufoasă care ţi se lipeşte de glezne asemenea unui animal de casă dornic de afecţiune.
Iubesc neaua fină, discretă, elegantă, pudrată pe haine. Iubesc fluorescenţele de gheaţă ce-acoperă geamurile şi desenele pe care degetul meu le naşte pe sticla aburită.
Iubesc enorm faptul că iarna, în omătul darnic, oamenii şi îngerii coexistă. Oamenii de zăpadă şi îngerii de zăpadă. Iubesc pomii încărcaţi de alb şi casele acoperite de straturi multiple de frişcă virgină.
Iubesc iarna pentru că alungă oamenii în casă, îi îngrămădeşte şiret unii în braţele celorlalţi, sub valuri de pături moi şi călduroase. Pentru că e vremea perfectă să bei vin fiert, roşu şi tare, iubit cu mirodenii şi inimi de fructe, ciocolată caldă, cacao sau ceai aromat amintind de vremurile copilăriei.
Iubesc iarna pentru că "acasă" capătă o cu totul altă semnificaţie, devine izvor, şi râu şi mare de căldură fizică şi sufletească. Şi, fireşte, iubesc iarna pentru că vine Crăciunul şi număr cu nerabdare zilele ce au mai rămas!
M-am trezit dimineaţă, am privit pe fereastră şi am simţit că m-am născut din nou. Pentru că mă simt vie, prezentă şi fericită, mă simt la început de drum, nu doar de anotimp, viitorul îmi sună minunat deşi n-am nici cea mai vagă idee ce-mi pregăteşte.
Acum, în zori de decembrie, sunt exact în locul în care ar trebui să fiu: ACASĂ. Şi cumva, pentru moment, nimic altceva nu mai contează.
M-am trezit dimineaţă, am privit pe fereastră şi am simţit că m-am născut din nou. Pentru că mă simt vie, prezentă şi fericită, mă simt la început de drum, nu doar de anotimp, viitorul îmi sună minunat deşi n-am nici cea mai vagă idee ce-mi pregăteşte.
Acum, în zori de decembrie, sunt exact în locul în care ar trebui să fiu: ACASĂ. Şi cumva, pentru moment, nimic altceva nu mai contează.
Autor: Luminita Iliescu
