Cafea turcească
O fi sau n-o fi chiar de la turci, este una dintre cele mai bune cafele pe care le-am băut. Insist să furaţi un ibric de aramă de la bunica sau poate îl găsiţi prin pieţe, la ţiganii care prelucrează arama. Dacă nu, e bun orice ibric. Dar secretul unui gust veritabil îl găseşti în folosirea tradiţionalului ibric de aramă.
Dificultate: redusă... dacă putem vorbi de vreo dificultate.
Timp de preparare: cam 10 minute
Ingrediente (pentru o ceaşcă):
- 2- 4 linguriţe de cafea (în funcţie de cât de tare o doriţi, de mărimea ceştii... şi de cât de bine staţi cu inima).
Atenţie: la 4 linguriţe cafeaua este deja foarte tare. E recomandabil să folosiţi o cantitate mai mare de apă (150-200 ml) sau să adăugaţi lapte.
- 0-2 linguriţe de zahăr (sau miere), după gust
- un praf de sare
- puteţi adăuga lapte, caimac, frişcă (obligatoriu naturală, nu din cea care se vinde la plic sau la tub!)
- un praf de sare
- puteţi adăuga lapte, caimac, frişcă (obligatoriu naturală, nu din cea care se vinde la plic sau la tub!)
Mod de preparare:
1. Amestecaţi în ibric apă (cantitate variabilă, în funcţie de gust - recomandabil să nu fie mai puţin de 75 ml, că nu-i expresso, dar nici mai mult de 200 ml, că nu e apă chioară), zahărul, sarea şi jumătate din cantitatea de cafea;
2. Puneţi amestecul la fiert, la foc mic. Cu cât durează fierberea mai mult, cu atât e mai aromată cafeaua. Cafeaua tradiţională se face pe nisip încins, dar nu cred că aveţi posibilitatea. Ţineţi pe foc până începe să fiarbă, dar fiţi atenţi! Dacă nu sunteţi cu ochii pe ea, va da în foc;
3. Când începe să se umfle amestecaţi puţin şi luaţi de pe foc. Puneţi imediat restul de cafea rămasă şi amestecaţi. Pentru ca zaţul să se lase pe fundul ibricului, puneţi o linguriţă de apă rece. Lăsaţi apoi câteva minute să infuzeze şi turnaţi-o în cană.
Cafeaua turcească merge foarte bine cu un ziar, un curs, o carte, o bârfă şi, în cazul în care încă n-aţi scăpat de viciu, cu o ţigară.
Autor: Elya
